“…but you’re still fucking peasants as far as I can see.”
Am fost la maretul spot foto Violeta din maretul oras Timisoara sa-mi developez niste filme pe 35mm (Kodak Ektar 100), despre care eram foarte incantat din ce am citit prin review-uri si din ce sample-uri am vazut pe net; deja chiar imi faceam planuri sa cumpar vreo zece bucati si pentru Rollei.
Va dati seama ca au iesit praf si pulbere, iar problema reala e ca nu stiu daca e din cauza filmului sau din cauza developarii, dar cred ca stim cu totii cine a palmuit cacatul; cine foloseste substante vechi, timpi de spalare scurti si aprozaristi in loc de laboranti. Am reusit sa ‘salvez’ vreo doua - trei cadre mai de treaca-mearga, dar nu-s nici pe departe cum trebuiau sa fie…
Muriti ma, dinozaurilor, ca eram incantat de ce-am tras pe filmele astea!
Portrete / Rolleicord Va - Ilford Delta 100 / Aprilie 2012 - Timisoara
Am mai tras un film de test pe vestitul Rollei, de data asta in studio pe un Ilford Delta 100. Ma interesa in mod deosebit sa trag la timpi scurti sa vad daca este ok sync-ul si sa vad daca merge mufa de sincro. Asa ca i-am pozat pe colegii de la Ezzo pe rand si am ales cativa sa-i fac faimosi. In ordinea numerelor de pe tricou: Stefan cu Edgar, Alexandra si Adi.
P.S. Tin sa mentionez ca am cuplat aparatul la PocketWizard cu o mufa de handsfree de la un Nokia vechi.
Ramificatie / Rolleicord Va - Ilford Delta 400 / Aprilie 2012 - Timisoara
Cochetam eu de ceva vreme cu formatul mediu, dar nu m-am stresat foarte tare pentru ca nu credeam ca e pentru mine, (nu stiu de ce, sincer). Acum ca am reusit in sfarsit sa trag un film de 120, pot sa zic ca m-am inselat amarnic; chiar este un format extraordinar. Ba chiar am avut”onoarea” sa lucrez cu un Rolleicord Va, un aparat cel putin desavarsit. Nu am pozat ceva anume, pentru ca in prima faza am vrut sa-l testez si sa incerc sa inteleg ceva din el, dar cu ocazia asta m-am bucurat sa constat si ca exponometrul meu isi face treaba foarte bine, asa ca a fost un prim film interesant mai mult ca experienta decat ca subiect sau scop.
Ma bucur tare mult ca am revenit la film si ca am inceput sa-mi reamintesc ce anume imi placea la fotografie de fapt…
Paralele intre dragoste si sex…
Vreau sa raspund unei intrebari care-mi este pusa relativ des si la care in proportie de 90% raspund la fel: “Vreau sa ma apuc de fotografie, ce aparat sa-mi cumpar!?”.
Exista multe raspunsuri la intrebarea asta, iar eu n-am pretentia sa cred ca raspunsul meu se aplica tuturor, dar luand in considerare felul in care am inceput eu si experientele mele vis-a-vis de fotografie, consider ca varianta asta este cea mai edificatoare.
Daca vrei sa te apuci de fotografie, eu iti propun sa incepi pe film. De ce pe film? Din nenumarate motive, sincer. Primul si cel mai important este ca… filmul te invata cum sa fii umil. Da, te invata sa respecti fotografia, sa respecti fiecare cadru in parte. E psihologie simpla, cand ai un numar “infinit” de cadre (pe digital), ai tendinta sa le acorzi o valoare mica, in schimb cand esti limitat la un numar restrans de cadre (pe film), tendinta se schimba si te “forteaza” sa le acorzi mai multa atentie.
Un alt motiv ar fi costurile pe termen scurt. Daca vrei doar sa incerci fotografia, sa vezi daca ti se potriveste, e mult mai ieftin, in sensul ca, un aparat decent e undeva pe la 300 lei si un lens de portret bun e undeva pe la 400 lei, filmele ok cu proces automat sunt pe la 15 - 20 lei si developatul + scanatul nu sar de 15 lei. E adevarat ca pe termen lung, costurile pot sa devina ceva mai greu de suportat, dar aici discutam de initierea in fotografie. Daca simti ca-ti place sau daca simti ca vrei sa intri in zona comerciala (desi nu pot sa recomand asta nimanui cu mana pe inima), poti sa-ti cumperi un digital si incet, incet sa-ti construiesti o imagine.
Spre deosebire de digital, filmul are si o latura sensibila. Stiu ca suna a poezie, (si intr-un fel chiar este), dar iti da un feeling pe care n-ai sa-l gasesti in veci pe digital, pentru ca nu exista. As putea chiar sa fac o paralela intre dragoste si sex, unde digitalul e partida aia sexuala reusita, dar totusi neimplinita, iar filmul e perioada aia in care esti indragostit irecuperabil si traiesti visand. Digitalul e superficial, dar asta nu inseamna ca nu isi atinge scopul cu succes.
Chiar nu intentionez sa pornesc o discutie film vs. digital, pentru ca nu e cazul; ambele au pros & cons, dar consider ca orice fotograf care se respecta trebuie cel putin sa incerce filmul si totodata sa incerce sa inteleaga ceva din el.
Am scris destul de mult si totusi textul pare oarecum ambiguu; nu prea reusesc sa-mi pun gandurile in ordine. Daca aveti intrebari sau doriti specificitati, shoot! :)
Arata tare dragut Bristena azi dimineata cand a ajuns la birou si mi-am propus s-o pozez scurt sa v-o arat si voua.
Ce-i cu tine, Marioaro?
Hai sa va explic care e treaba cu mine de ma dau asa de ocupat in ultima vreme.
Am avut eu un film acu’ niste ani buni, sa fac cumva sa pot sa ofer solutii vizuale complete, nu doar fotografie; sa fac cumva sa pot sa ofer un proiect complet, cap-coada. Asta din mai multe motive. Unul dintre ele este ca am avut multi clienti pe foto care au avut nevoie de design, indiferent ca era design interactiv, print, packaging, etc. si am considerat ca decat sa dau lucrarea mai departe si implicit sa-mi pun brandul la bataie, mai bine fac cumva sa manageuiesc lucrarea in continuare si sa capitalizez pe chestia asta in acelasi timp. Un alt motiv este ca imi place foarte tare sa pot sa ofer un produs finit complet, omogen, intrinsec, care inevitabil este la acelasi nivel.
Si atunci ce am facut? Am creat un brand, o agentie care se numeste Tangerine Picnic si care lucreaza cu designeri de pretutindeni, nu doar din Romania. Metoda e simpla. Aleg designerul, copywriterul, artistul in general in functie de specificitatile fiecarui proiect in parte si in felul acesta nu sunt limitat la a lucra cu ce am. Am avut pana acum cateva proiecte de succes, se lucreaza intens la website si cred eu ca e pe drumul cel bun.
In timp, mi-ar placea sa creasca si sa devina si agentie foto. Idealist, stiu, dar la asta mai am timp sa ma gandesc.
Pareri? :)
Stiu ca am zis ca pun poze de la sedinta cu backstage-ul din postarea anterioara, dar inca lucrez la ele si e super nebunie, asa ca va pun pozele cu colectia recenta a Dianei Bobar, pe care am tras-o intr-o locatie de cacao cu un model superb.
Haine: Diana Bobar
Accesorii: Josephine
Make-Up: Anca Mihalache
Model: Ildiko Keseru
